III
                       
        D E S Ă VÂ R Ş I R E A    A C Ţ I U N I L O R

Cine dintre voi este înţelept şi priceput?
Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele
făcute cu blândeţea înţelepciunii.
                                                                                                            Iacov III, 13

                                                                   Progres. Metoda actuală.
                                                                   Perfecţiune. Educatorul de fapt.
                                                                   Rostul desăvârşirii.

Fiindcă n-au căutat să păstreze peDumnezeu în cunoştiinţa lor,
Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă
 lucruri neîngăduite...
       Şi măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac
asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai
că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
                                                                                                         
                                                                                                          Romani I, 28-32

            A lucra în lume pentru lume e bucuria poverii fiecărui om superior. A simţi această bucurie în suferinţele mersului înseamnă a stabili  legătura cu esenţa realităţii, a întinde între tine şi Divinitate puntea rezonanţei continue şi conştiente.
            Întreaga activitate e determinată de ideile pe care ni le însuşim. Dacă aceste idei sunt conforme cu realitatea, rămânem totdeauna voioşi, vioi, entuziasmaţi, plini de încredere în Susţinătorul tuturor lucrurilor şi contribuim efectiv la progres.
            Ideile circulă pretutindeni în univers. Ele pot fi primite în casa minţii noastre conştient sau inconştient. Extrem de important e faptul de a te identifica în mod absolut conştient cu Adevărul pe care ele îl conţin. Pentru că Adevărul e plin de putere, creator de forme nouă. Tu eşti iniţiator, cooperator sau târât de idee? Tu eşti o forţă creatoare în etern, sau o rezistenţă de înfrânt de şuvoiul divin al vieţii?
            Obişnuit, în orice stat, şcoala şi biserica sunt centrala de alimentaţie mentală a naţiunii. Şi şcoala şi biserica păstrează metoda specială de transmitere a Adevărului aflat de Premergători. Conducătorii, artiştii, oamenii de ştiinţă, sfinţii, oferă omenirii hrană substanţială pentru creşterea interioară şi exterioară. Dar alimentele pe care le dau, provin din trecut. Şi întrucât trecutul are ascendenţă asupra viitorului? Căci dacă chemăm trecutul în prezent constatăm că aceeaşi oameni superiori suferă în trup toată ocara şi dispreţul şi chinuirea pe care le-o dau contemporanii, în schimbul profitului enorm pe care îl avem noi cei de azi. Întrucât materialul imens al veacurilor ce s-au scurs, e mai apropiat, mai potrivit actualităţii decât cel oferit de geniile prezente ale naţiunilor? De ce să fim traşi la răspundere de generaţiile care vor veni pentru chipul cum ne comportăm faţă de creatorii prezenţi ai neamului, şi să îndurăm amarul sancţiunilor cosmice?
            „Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.”
            „Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?”
            „De aceea iată vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi prigoni din cetate în cetate.”
            Pe tine te interesează Adevărul, şi Adevărul nu e limitat nici de timp, nici de spaţiu, ci doar de întunericul orb din inima omului nesocotit. Tu ştii că omenirea întreagă, în fiecare zi îşi sedimentează ceea ce află azi, pentru a oferi mai târziu partea de Adevăr prins într-o idee. Nu ţi se pare o eroare fundamentală de a fi hrănit numai cu recolta anilor trecuţi?
            Educatorii statelor nu se pot preocupa îndeajuns  de vocaţia, de însuşirile particulare, de cărarea creaţiei fiecărui ins în parte. Ei transmit cunoştinţe şi procedee generale de trăire, pentru gândire, pentru simţire, pentru vorbire. Dar atâta timp cât propria noastră inteligenţă nu rumegă ideile care sunt expresiunea directă a Adevărului, atâta timp cât emotivitatea noastră e lăsată la voia instinctelor necontrolate, - sforţările de veacuri ale înaintaşilor şi cele prezente ale înţelepţilor sunt pentru noi zadarnice. Şi tu, care voieşti să lucrezi, doreşti să stărui, trebuie să deschizi inima ta şi să laşi pe Christos să lucreze în tine. Nu te opune şi nu întări traiectoria inerţiei involutive.

Strâmtă este poarta, îngustă
 este calea care duce la viaţă
şi puţini sunt cei ce o află.
                                                                                                                              Mateiu VII, 14

            E nevoie de iniţiativă şi stăruinţă proprie pentru a deveni făuritorul caracterului tău: temelie solidă de creaţie. Tu însuşi eşti educatorul tău de fapt, pe măsura deşteptării tale: ”în orice om o lume îşi face încercarea”.
            Cine se cunoaşte pe sine, se lămureşte se îndreaptă spre ţelul vieţii; lucrează cu tărie şi nimeni nu îl poate opri din mersul său, pentru că devine părtaş conştient al întregului mers cosmic, şi mâna ocrotitoare a Domnului e deasupra sa.
            Când sâmburele energiei potenţiale din lăuntrul fiecăruia începe a încolţi – oferă-i condiţiile prielnice! – omul purcede a se întreba de rostul lui în ţesătura lucrurilor, şi luminiţa aprinsă în frunte nu-l mai lasă să se rătăcească în labirintul întunecat al nesiguranţei, al îndoielilor, al ipotezelor şubrede. Află repede sensul vieţii şi cu hotărâre nestrămutată merge plin de încredere mereu înainte. Nu rămâne în situaţia sălbaticului care ar începe să discute, să „filozofeze”, pe potriva priceperii lui, dacă e sau nu adevărat ce se spune într-o carte de Fizică, aruncată dintr-un aeroplan...
            Tot progresul pe care-l cunoaşte oficialitatea tuturor popoarelor din lume, nu constă de fapt decât în utilizarea mecanică a liniei drepte, a cercului. Toată civilizaţia cu care vă mândriţi şi glorificaţi în tehnica materială a oraşelor, nu e decât un minim efect al creaţiei superioare a spiritului, a celor detaşaţi de neştiinţa şi păcatele lumii, a celor îndrăgostiţi de ideal, a celor ce oferă omenirii fructul şi metoda pătrunderii în domeniul abstract al Naturii, pentru desăvârşirea domeniului concret. Geniul uman a descoperit multe din tainele care altă dată erau ascunse omului şi – ce grozăvie! – aplicaţia practică, adică concretizarea ritmului abstract în vibraţiile formelor materiale din fizic, se face aproape fără răgaz numai pentru cele care pot subjuga natura divină a omului, care pot robi şi mai mult, întârzia expansiunea de conştiinţă.
            Prietene, nu uita de loc că spaţiul e plin de manifestarea lui Dumnezeu. Fiinţele care au fost sunt mereu vii şi lucrează şi sunt îndurerate profund ori de câte ori cineva închide oamenilor calea cerurilor.

Voi fiţi desăvârşiţi, după cum şi
 Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este
Mateiu V.48.

            Cine şi ce îndeamnă pe om să renunţe la repaos – răsplată a sforţărilor antecedente şi-l sileşte a păşi din răsputeri şi mai înainte?
            Perceperea clară a întregului mers cosmic presupune familiarizarea celui ce se întreabă, cu ideile următoare: constituţia omului, mecanismul de funcţionare al vieţii în sistemul solar, normele fundamentale ale evoluţiei, responsabilitate cosmică: acţiune şi reacţiune... Recunoscând importanţa posibilităţilor pe care cineva le are - care ghindă crede că într-o zi poate îmbrăca măreţia stejarului? – drumul se deschide tainic înainte. Hotărăşte-te să duci o viţă pură, să-ţi lărgeşti marginile cunoaşterii reale, să renunţi la tine însuţi, să te sprijini în afirmaţiile celor înţelepţi, şi vei ajunge să verifici experimental, treptat treptat, multe din tainele cosmice care acum par de nepătruns pentru toată omenirea. „ Căci nimic nu este ascuns ca să nu fie descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla, cere şi ţi se va da!”
            Tu cauţi ? Tu ceri ?
            „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă fără să se îndoiască de loc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu aştepte să primească ceva de la Dumnezeu, căci e un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale”. Iacov I, 6-8.
            Dintr-odată, sau treptat, alătură-te planului evoluţiei. Devino centru de radiere. Ideile juste, sintetice, eterne, să ia locul celor trecătoare şi fă fapte utile semenilor. Atitudinea acaparatoare nimiceşte-o şi canalizează energia divină din lăuntrul tău în spre bine, frumos, adevărat. Sinceritatea totală să înlocuiască şi ultimele urme ale vicleniei; mila profundă de aproapele să înlocuiască dezinteresul brutal. Senin şi sigur, acţionează între ceilalţi, cu concursul neprecupeţit al tuturor fiinţelor văzute şi nevăzute. Rezultatele lucrării tale nu vor mai fi împiedecate de niciunul din factorii inerţiei, ci vor creşte prin forţa lucrurilor.
            Baza oricărei activităţi este înţelegerea sintetică şi reală a cauzelor care presează fiinţa umană să-şi anihileze punctele de stagnare evolutivă.
            Obiectivul este ataşarea necondiţionată de ordinea, măreţia şi dinamismul Armoniei Cosmice.
            Îndeplinirea acestei trăiri e realizată printr-o definitivă lepădare de sine şi continuă discriminare a factorilor care intervin în producerea unei acţiuni: îngrădesc sau eliberează conştiinţa formei ?
            „ Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Christos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi”. Romani VIII, 16-18