Pagina principală Editura Ram Cărţi online Pictură Poezii Şah Galerie foto Contact
 
Criterium de sinteză spirituală

prof. George DULCU
Aninoasa-Gorj 1934

PARTEA INTAIA
PARTEA A DOUA
PARTEA A TREIA

Criterium de sinteza spirituala - George Dulcu

IATĂ CUM TREBUIE SĂ FIM PRIVIŢI NOI:
CA NIŞTE SLUJITORI AI LUI  CHRISTOS ŞI
CA NIŞTE ISPRAVNICI AI TAINELOR LUI
DUMNEZEU

 
1 Corinteni IV, 1

                                                                                                1
            Cea mai sublimă  aspiraţie pe care o poate avea cineva e aceea care tinde la servirea omenirii.
            A servi omenirea înseamnă a ridica neamul tău la un nivel superior de conştiinţă.  Luptă deci, să-şi însuşească o cultură mereu ascendentă, atât de intensă, încât, în lumina eternă, să radieze Adevărul asupra celorlalte neamuri.
            A înălţa naţiunea,  fără a trezi inima, mintea si conştiinţa aproapelui nostru  –  e o imposibilitate evidentă.
            Dar e absurd a-ţi închipui că poţi ajuta efectiv pe altul înainte de a-ţi fi disciplinat corpul, purificat simţirea, exercitat raţiunea si dezvoltat intuiţia. Altfel, cum poţi avea conştiinţa clară, liberă, energică şi voluntară ?
            Prin urmare, acţiunea reală începe în tine însuţi. Eşti decis ?


                                                                                                2
            De fapt mulţi cred într-o glorie vremelnică şi de aceea forţează prilejul să se urce pe piedestalul social, chiar dacă, intim, în clipele lor de reculegere îşi recunosc insuficienţa pregătirii mentale, emoţionale şi fizice. Dacă ar cerceta, ar distinge odată pentru totdeauna esenţialul şi ar trăi perfect inteligent, ferind viaţa de meschinăriile omului rătăcit. Căci e cu adevărat rătăcit acela care în toate împrejurările absoarbe de la alţii idei adevărate, sentimente superioare, bunuri fizice  –  fără să poată da în schimb altceva decât idei false, sentimente josnice, acţiuni egoiste.
            Pe un astfel de om, oriunde s-ar găsi pe treptele sociale, îl mai invidiezi tu, aspirant din toate fibrele fiinţei tale la gloria cooperării cu planul divin al evoluţiei cosmice ?
Răspunde!

                                                                                                3        
            E posibil ca prietenul nostru să nu fi înţeles pe deplin rostul vieţii şi, poate, nu e acum în stare să depăşească  prefacerile tuturor formelor materiale, fiindcă nu are deprinderea definitivă de a gândi just. Ei bine, el crede într-o glorie vremelnică. Tot entuziasmul, toată energia şi-o cheltuie într-o agitaţie neîntreruptă pe care o numeşte convins activitate.
            Prietenul nostru, bietul nostru prieten, el este cauza turburării generale din lume!
            De teama unei sinucideri istorice, doreşte şi stăruie cu toate puterile să contribuie cu braţul, cu inima, cu mintea la ordinea, armonia şi desăvârşirea neamului;  dar din pricina insuficienţelor morale, măreşte desordinea, distruge buna învoire dintre oameni şi spre surprinderea lui ? – coboară societatea la animalitatea miilor de ani trecuţi

                                                                                                  4
            Prietenul nostru !...  Rezistenţa lui fizică e minima. Cedează unui simplu deranjament. Puterea lui de simţire nu e intensificată până la gradul de a cuprinde în tremurul inimii proprii sentimentele superioare ale neamului întreg. Gândirea lui nu are voiniciunea subtilă de a depăşi clipa şi orizontul prezent, pătrunzând sintetic în trecut, pentru a obţine viziuni de viitor necesare clădirii eternului acum.
            De aceea ochii privesc întrebător spre tine, spre alţii, spre cer.
            Prietenul nostru, dacă nu primeşte lămurirea eternă a vieţii, se întunecă încrezându-se în propriile puteri şi lucrează sub impulsul poftelor. Cu timpul, primeşte, sprijinul nemijlocit al erorilor altora, îşi transformă părerile îndoielnice în concepţii cosmice – le crede Adevăr ! – şi devine apostolul sistemului său intelectual.
            Atare sisteme sunt prinse, localizate si fructificate tocmai de către cei nedeprinşi cu analiza riguroasă a ideilor dominante – dacă nu intervii tu cu toată tăria cugetului tău.
            Eşti gata de drum ? 

                                                                                                5
            A servi omenirea !... Totdeauna superstiţia omului simplu şi lipsa de sinteză a celui  instruit au fost piedică progresului, întârziere desăvârşirii.
            Politica ? Cunoşti arta de a guverna pe alţii după ce eşti deprins definitiv să te guvernezi singur.
            Oricine este îndreptăţit întru totul să ne pretindă o justă înţelegere a realităţilor abstracte şi concrete în care se mişcă, trăieşte şi îşi are fiinţa imensul organism al neamului. Mai mult, e dator să examineze mobilul tuturor intenţiunilor noastre şi să fie extrem de atent:

            Cum justificăm, în faptele vieţii private, dorinţa mereu crescândă de a interveni direct sau indirect în evoluţia naţiunii noastre  –  cu spirit sintetic altruist, ori cu spirit analitic egoist ?
            Iar dacă a înţeles sensul şi rostul întregului Mers Cosmic, să vie cu noi ! Fiindcă nu ascultăm de noi înşine, ci ne supunem Adevărului care ordonă, peste veac, ce trebuie să realizăm împreună.
            Prietene, Spiritul Neamului pretinde şi aşteaptă conştiinţa lucrării tale în lume.
            Înalţă-te !

                                                                                                6
            Adie un vânt de pricepere temeinică printre cărturari, printre muncitori: un duh de înnoire, un suflu de înviere a vieţii, de primenire a gândurilor, de întărire a sentimentelor, de jertfire a trupului  –  de credinţa în concretizarea idealului.
            S-a auzit, se va auzi, şi acum se aude în liniştea nopţilor, sub tremurul scânteietor al stelelor, un glas care strigă neîncetat: Patria, Patria, Patria ! Şi  răspunde în lumini de fulger ecoul: Conştiinţa, Conştiinţa, Conştiinţa !
            Şi ieri şi azi şi mâine aleargă şi nu oboseşte Sufletul Mare Al Neamului. Colindă din inimă în inimă. Şi bate la poarta minţii  fiecărui român în fiecare noapte. Şi îl cheamă să aprindă lumina din Lumina lui Christos.
            O, pricepere a înţelepciunii !

                                                                                                7
            …îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Christos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri si pe pământ şi-L rog ca potrivit cu bogăţia Slavei sale să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Christos să locuiască în inimile voastre prin credinţă ; pentru ca având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreuna cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea ; şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştiinţă, ca să ajungeţi plin de toată plinătatea lui Dumnezeu.
            Iar a Celui ce, prin puterea  care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a lui să fie Slava în Biserică şi în Christos Iisus, din neam în neam, în vecii vecilor !
           
                                                                                    Amin.

Efeseni III, 14-21

 
© Editura RAM - Aninoasa, Jud. Gorj 2009