II
C  E N T R  E    D E     S  T  U  D  I  U

 Nu este mai mare dragoste decât să-şi
 dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
                                                                                                         Ioan XV, 13

                                                        Baza prieteniei: sentimentală, ideologică.
                                                        Originea prieteniei: extensiunea conştiinţei.
                                                        Fiinţa prieteniei: preocupări comune.

 Dumnezeu ne-a ales înainte
de întemeierea lumii ca să fim
sfinţi şi fără prihană înaintea lui.
                                                                                                                              Efeseni I,  4

            Înainte de a deveni activi în afară, înainte de a începe oarecum exteriorizarea propriei noastre vieţi, trebuie să reflectăm adânc. Reflectând, observăm insuficienţa mijloacelor interioare de care dispunem conştient. Şi năzuim, stăruim să reducem la minimum această insuficienţă. Cel care nu ştie ce înseamnă de fapt „ moartea” are oroare de scurgerea timpului şi crede că poate grăbi procesul de anihilare al insuficienţei, neprecizându-şi scopul vieţii actuale în acord cu mersul cosmic. Dar devine nenorocit, fiindcă nu e în stare să-şi exteriorizeze efectiv şi util, corect şi prompt, energia fiinţei sale. Simte acest lucru şi nimeni nu-i poate astâmpăra chinul.
            Pentru a înlătura alunecarea spre durere, prin dezorientare, prin cheltuirea nesăbuită a energiei, există posibilitatea de a ne susţine unii pe alţii, de a ne sprijini mutual în ascendenţa drumului călcat: prietenia.
            Fluxul prieteniei trece din om în om şi se poate localiza în spaţiu. Poate constitui cel mai înalt, cel mai potrivit centru de studiu cu desăvârşire dezinteresat. Spiritualizarea prieteniei se realizează imediat ce sunt înlăturate toate preocupările de natură egoistă, de îndată ce sunt amortizate oscilaţiile de joasă frecvenţă ale dorinţei.
            Dacă între noi, prietene, creăm interes ştiinţific, artistic, ideologic, atunci relaţiile noastre pot dura dincolo de veacuri. Smulge şi tu din inimă rădăcina egoismului, care te coboară pe scara evoluţiei, pe treapta subanimalică!
            Prietenia e o realizare efectivă, creată şi susţinută de sinteza armonică a tuturor ideilor juste, a tuturor sentimentelor superioare, cimentată în granitul faptei drepte.
            Prietenia dintre om şi om trebuie extinsă şi stabilizată între om şi animale, între om şi plante, între om şi regnul pur spiritual, „... ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”.
            Prietenia care trebuie să existe între noi şi toate făpturile văzute şi nevăzute de sub directa conducere a Domnului, înalţă omul şi ruşinează simţirea crudă, a celui înecat în tutun şi alcool, etc. Prietene, nu vom fi robii niciunui lucru care robeşte fruntea şi inima aproapelui nostru dezorientat în arta trăirii.

Ci după cum cel ce v-a chemat este sfânt,
 fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
                                                                                                                                                             1 Petru 1, 15

            Prietenia se încheagă din încercările comune pe care le-am trăit de-a lungul veacurilor, din identitatea de vederi juste pe care am avut-o în acţiunile care ne-au angajat necurmat în slujba Adevărului. Am străbătut, prietene, veacurile şi conştiinţa noastră s-a mărit, s-a extins, s-a eliberat, mulţumită experienţelor. Şi am trecut prin multe şi felurite experienţe! Prietenia noastră de azi e mărturia prezentă a luptelor comune din trecut întru Adevăr. Şi dacă creierul actual e prea inert pentru a face posibilă amintirea concretă a faptelor trecutului, nu uita că există metoda sigură, riguros ştiinţifică, pentru extensiunea conştiinţei în trecut. Metoda ştiinţei de sine dacă e urmată, aplicată în trăirea zilnică, aduce creierul în stare să perceapă vibraţii mai subtile decât cele emoţionale şi mentale. Să urmăm Calea Sfinţeniei şi ni se vor deschide porţile cunoştinţei divine. Forma noastră actuală e susţinută de suflet şi numai sufletul e nemuritor şi păstrează amintirea faptelor trecutului. Ridică-te în tine însuţi până ce devii una cu sufletul tău şi limita contingenţelor imediate dispare.
            Deschide sufletului calea între tine şi mine, între om şi natură, prietene. Să urmăm pe Domnul! El ne va învăţa şi noi vom împlini învăţătura lui. Şi întunericul veacului acestuia va dispare din jurul nostru ca un vis urât într-un răsărit splendid de soare.
            Toţi oamenii au aceiaşi origine, acelaşi obiectiv şi aceeaşi metodă de evoluţie. Dar unii zac pe loc ani şi ani, pe când alţii culeg fructul experienţei – înţelepciunea – dintr-un singur eveniment natural : fizic, emoţional sau mental. Noi de ce să zăbovim prietene o viaţă întreagă până a observa că tutunul şi alcoolul distruge fizicul rasei, iar ura şi duşmănia, pacea omenirii ?
            Prietene să nu zăbovim în neştiinţa celor rătăciţi, ci plini de curaj să păşim înainte, mereu înainte, sub tremurul scânteilor al constelaţiilor.
            Instinctele ne leagă de lumea din valul vieţii care se găseşte în urma noastră: Intuiţia ne dă posibilitatea de a coopera cu fiinţele din valul vieţii superior nouă. Intelectul îl folosim pentru a lucra cu semenii noştri, cu împrejurările, cu datele elementare ale simţurilor. Vom da totdeauna şi necondiţionat întâietate intuiţiei în locul instinctului. Şi vom ţine minte că orice făptură e în strânsă dependenţă ierarhică cu ajutoarele Marilor Fiinţe, orânduite de Dumnezeu cu distribuirea energiei cosmice. Dacă tu, cu voie sau fără voie, vatămi vieţuitoarele care te înconjoară, te aşezi de-a curmezişul planului acelor Mari Fiinţe şi prin urmare, conştient sau nu, lucrezi potrivnic lui Dumnezeu. Prietene, Calea Sfinţeniei e calea echităţii şi a responsabilităţii efective integral-transcendente.

 Dacă învaţă cineva oameni o învăţătură deosebită
 şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre
 Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura care
duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic;
 ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor
 fără rost şi a certurilor de cuvinte...                               
                                                                                                                                             1 Timoteiu, VI, 3-5

            Prietenia obişnuită durează un răstimp oarecare, până ce piere mobilul care-i servea de suport material. Dacă între tine şi altcineva, dacă între tine şi neam stabileşti un punct comun de atracţie, fii cu băgare de seamă ca acest puternic centru de orientare al activităţii tale să nu fie de natură egoistă. Tot ce nu foloseşte eternului, nu merită nici măcar a cheltui energia susţinerii atenţiei. Aşează între tine şi prietenii tăi, între tine şi neam, convergenţa aspiraţiilor superioare şi dragostea se va revărsa în curente puternice pe cărările vieţii tale active. Că nu e bucurie mai mare decât să stărui întru găsirea Adevărului şi odată aflat, să lupţi cu întreaga ta putere de jertfă pentru împărtăşirea lui tuturor, aici şi acum.
            Aşa au făcut şi fac totdeauna cei mari. Aşa să facem şi noi: şi tu şi eu şi prietenii prietenilor noştri. Niciodată nu  s-a putut realiza temeinic ceva în lume, de domeniul social, ştiinţific sau spiritual, decât prin renunţarea, prin lepădarea de sine. Sacrificiul naturii inferioare purifică viaţa, liberează conştiinţa şi deschide larg tuturor poarta cerurilor eterne. Suferinţa întâlnită în viaţa e direct proporţională cu neştiinţa mediului, şi prin inversul ei măsoară legătura conştientă dintre mediu şi Divinitate. Înţelege acest lucru !
             E prietenie şi prietenie. Pentru ce sunt lăsate la o parte preocupările unice care trebuiesc să clarifice trăirea ta şi a prietenilor tăi ? Către ce obiectiv trebuie să îndreptăm mintea, odată ce am definitivat sfinţenia trăirii printre oameni ? Care sunt obiectivele către care ne vom îndrepta o zi, două, sau mii şi milioane de ani de acum înainte ?
            Prietene, care-s preocupările comune care să ne unească pe toţi, tot timpul veacurilor ce vor urma ? Care să fie preocupările noastre de azi, pentru a oferi mâine, pe tipsia de argint a înţelepciunii, fructul cercetărilor noastre Adevărul ?