III
R  O   S  T  U  L    N  O  S  T  R  U

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea,
 ci să fii o pildă pentru credincioşi: în
vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă,
 în curăţie.
                                                                                                      
                                                                                                          1 Timoteiu IV, 12

                                                         Canalizarea energiei. Ideea forţă.
                                                         Triumful adevărului. Limpezirea conştiinţei.
                                                          Angajament intim. Închinarea vieţii.

 Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea
 ca să n-ascultaţi de adevăr?
                               Galateni V, 7

            În mersul omului în lume se întâlnesc, la fiecare pas, obstacole interne şi externe. Rezistenţa lor e înfrântă de inerţia dinamică a avântului spre ţel, ţel fixat de Cel ce se îngrijeşte de Întreg.
            Urma interioară lăsată de lupta pentru învingerea piedicilor care stau în calea Adevărului, e înţelepciune. Ea fereşte fiinţa să se depărteze prea mult de linia desfăşurătoare a vieţii perfecte.
            Drumul de întoarcere spre Tatăl din ceruri e o suire continuă pe scara interioară a evoluţiei. Realizarea în minimum de durată a procesului de desăvârşire depinde de atitudinea pe care o avem în faţa obstacolelor zilnice.
            Suferinţa e o stare de intensă claritate a nevoii de a ieşi din impas şi exprimă neştiinţa modalităţii de ieşire. Suferinţa e consecinţa călcării legilor vieţii şi mărturisirea prezentă a neînţelegerii experienţelor trecute. Suferinţa e pârghia îndoielii între Ştiinţa de Sine şi părerile „ sigure” ale omului închis în carapacea subtilă a erorilor veacului. Suferinţa e o cerinţă precisă de a trezi omul, de a-i accentua setea cunoaşterii reale. E o recunoaştere concretă a existenţei omului etern, cel care susţine lăuntrul formei trecătoare.
            Desfăşurarea cosmică a vieţii e oscilatorie: emanaţie de lumi şi absorbţie a lor, adică diferenţiere în părţi şi integrarea lor în Tot. Durerea? Procedeul cosmic de atragere a părţilor spre traiectoria fixată de divinitate întregului; în interiorul fiinţelor e semnalul de alarmă ce sună energic ori de câte ori nu i s-a dat conştiinţei posibilitatea de a se exprima liber şi necondiţionat. Nu există scăpare de suferinţă, de durere, decât prin punerea în practică a perceptelor trăirii pure. Orice suferinţă alinată, orice durere stinsă cu procedee care împiedică pe om să pătrundă cu mintea adâncul cauzei care le-a provocat, reapare în existenţă. Nu amâna durerea, nu înlătura suferinţa, căci vor veni în calea ta când niciun remediu nu te va scăpa de ceea ce trebuie să ispăşeşti.
            Noi suntem cheltuitori de energie divina. În pelerinajul nostru spre obârşia lucrurilor, învăţăm cum s-o repartizăm în mod echitabil, cu desăvârşire inteligent. Se plăteşte cu sudoarea frunţii energia calorică, mecanică, electrică în aplicaţiile tehnice şi uităm valoarea energiei vitale creatoare, până întrar-atâta, încât înclină unii să creadă că irosirea ei în chip nesăbuit, nu atrage nici o sancţiune. Prietene, energia divină din tine însuţi, energia susţinătoare şi îndrumătoare a celorlalte energii, aspecte ale ei, trebuie economisită la maximum şi aplicată numai pentru realizarea scopurilor demne de suflet, demne de eternitatea existenţei.
            Noi suntem acumulatoare ideale de energie, esenţă a tuturor energiilor. Nu vom permite nici distracţiilor exagerate şi inutile, nici ispitelor dialectice ale întunericului veacurilor să irosească acest tezaur nepreţuit din noi înşine. Ideea justă e o forţă care construieşte sau dărâmă în toate domeniile activităţii naturale, în regnul mineral, vegetal... Ideea justă e forţa cu care cei înţelepţi modifică aparenţele actuale din lume. Pentru că ideea are, în mod cu totul real, un substrat energetic nebănuit şi nerecunoscut de cei care în reflexiile lor nu au putut niciodată sparge suprafaţa sferei ca să pătrundă în centrul ei. Şi fiindcă este aşa, vom avea totdeauna grijă să introducem pe câmpul de şah al luptei dintre lumină şi întunerec, formidabilii pioni ai ideilor juste cu care vom înainta până în inima de susţinere a partidei.
            Adevărul conţinut în fluxul săgetător al ideilor mistuie în flacăra lui toate proptelele constructivismului imoral, orgolios, şubred, care s-a întins pecingine în lumea dezorientată a veacului acestuia.
            Prietene, vom susţine, cu puterea noastră de jertfă, canalizarea energiei creatoare pentru recunoaşterea integrală a dreptăţii cauzei lui Dumnezeu.

 A fost o mare bucurie pentru mine
 când au venit fraţii şi au mărturisit
că eşti credincios adevărului şi că
 umbli în adevăr. Eu n-am bucurie
mai mare decât să aud despre copiii
 mei că umblă în adevăr.
                                       3 Ioan , 3-4

            Toţi suntem în creştere. Şi planta şi animalul şi omul şi îngerii şi celelalte entităţi spirituale. Creşterea noastră e lăuntrică. În zadar încearcă unii să facă pe om să întreacă la fugă ogarul, la putere elefantul, la săritură cangurul; nu ajung la altceva decât să-i micşoreze puterea de gândire, delicateţea simţirii, nobleţea acţiunii şi să-l aproprie de urangutan. Voiţi să renunţe, omul la gândirea creatoare şi să meargă de-a ‘ndărătelea? Voi, care vă aşezaţi piedică evoluţiei, încercaţi să pricepeţi sensul procesului cosmic înainte de a traduce în fapt intenţiile de cimpanzeu! Bucuraţi-vă şi ajutaţi umilinţa care descoperă căi noi de progres pentru întreaga omenire. Nu fiţi invidioşi, răi şi nedemni de creaţiile superioare ale secolului. Vă pare rău că nu sunteţi voi înşivă creatori de eră nouă? Urmaţi metoda şi veţi fi. Dar ţineţi minte că drumul care duce la palatul geniului etern, trece prin inima aproapelui şi dacă prin acţiunile voastre distrugeţi această inimă, vă înmormântaţi singuri înaintea porţii de intrare.
            Nu ignora legile evoluţiei, căci azi, mâine sau peste sute de ani, tu cititorul acestor rânduri, vei simţi sancţiunea lor în carnea trupului tău. Legile Firii nu iartă pe nimeni. Călăuza faptelor noastre e conştiinţa liberă, energică, voluntară, limpezită, iluminată de Adevărul care vibrează peste tot. Priveşte atent în jurul tău însuţi. Nu există scuză deprinderilor rele, viciului, dezordini şi lipsei de orientare. Calea virtuţii a fost arătată, o cunoaştem cu toţii. Pentru ce nu o urmezi? Tu vrei să îndrepţi eliberând lumea întreagă de legăturile infame ale neseriozităţii veacurilor şi pe tine te laşi rob tutunului, băuturii, poftelor? Prietene, nu e mai ştiinţific, mai inteligent să urmăm sfaturile raţiunii pure ? Sau aştepţi sfoara care să măsoare distanţa de la pământ la Sirius, pentru că – lipsa ta de studiu temeinic – te face să nu crezi în realitatea exactităţilor matematice ?
            Prietene, Adevărul va triumfa în lume, cu tine, sau fără tine. Biruinţa Adevărului e axioma creaţiei universale. Evoluţia lumilor stă sub controlul direct al Inteligenţei cosmice. E o bucurie reală, o bucurie sinteză a tuturor bucuriilor, să colaborezi conştient la triumful cauzei  unice.
            În definitiv, care e cea  mai frumoasă, cea mai demnă, cea mai apropiată trăire de intenţia Vieţii Unice? Aceea deplin conştientă de rostul marilor prefaceri, în care obiectivul e fixat şi metoda de luptă cunoscută, sau aceea care e lăsată la voia împrejurărilor exterioare ?
            Evenimentele domină pe omul nehotărât, fără perspectiva viitorului şi lipsit de credinţă în tăria voinţei lui. Omul calm, sigur pe adevărul ideilor cu care luptă, nu e influenţat de niciun eveniment exterior. El e stâncă de granit, punct de orientare şi teamă pentru navigatorii distraţi de pe marea înflorită a existenţei responsabile faţă de omenire, faţă de neam. Sunt oameni care creează evenimente şi oameni care domină evenimentele. Ca să domini evenimentele trebuie să lupţi totdeauna sub scutul conştiinţei eliberate. De aceea purificarea, idealizarea, raţionalizarea existenţei e absolut necesară pentru credincioşia adevărului mărturisit.

Cine este fără prihană, să trăiască
 şi mai departe fără prihană; şi cine
este sfânt să se sfinţească şi mai mult.
                                       Apocalips XXII, 11

            Viaţa noastră va fi întâiu o luptă aspră cu noi înşine, în noi înşine pentru cucerirea Adevărului, şi apoi o luptă susţinută cu puterea noastră de jertfă pentru a împărtăşi celorlalţi Adevărul realizat în simţirea şi gândirea noastră.
            Adevărul e hrana existenţei şi este existenţa vieţii neamului.
            Vei renunţa la tine însuţi; vei înlătura tot ceea ce constituie piedică pentru eliberarea conştiinţei de limitările veacurilor ; vei oţeli voinţa ca să te susţină în lupta zilnică pentru mântuirea sufletului.
            Ne vom închina viaţa şi vom jertfi-o Adevărului, pentru ca flacăra lui să încălzească inimile celor neştiutori şi să lumineze frunţile celor instruiţi. Ne vom preciza angajamentele pe care sufletul nostru le are faţă de neam, faţă de familie, faţă de aproapele nostru. Le vom îndeplini cu priceperea celui ce creşte în tăcere, ne vom lua crucea şi vom purta-o şi noi, cum au purtat-o şi înaintaşii noştri – pentru că cerurile sunt deschise tuturor şi vremea trebuie răscumpărată.
            „ Căci noi nu am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm nimic din ea. Dacă dar avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în lanţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii  care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi sau străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
            Iar, tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi urmăreşte neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
            Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
            Te îndemn înaintea lui Dumnezeu care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Christos Iisus care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Ponţiu Pilat, să păzeşti porunca aceasta fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Christos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nimeni dintre oameni nu L-a  văzut nici nu-L poate vedea;  A Lui să fie cinstea şi puterea veşnică ! Amin”. 1 Timotei VI, 7-16