Pagina principală Editura Ram Cărţi online Pictură Poezii Şah Galerie foto Contact
 
A P I C O L E

| Idealism Apicol | Sfinţenia albinelor | Realităţi transcendente | Recoltă mai bogată de miere | Poate fi NOSEMA ( traducere ) | Mierea şi întrebuinţarea ei în China ( traducere ) | Superstiţii apicole ( traducere ) | Metoda simplă de produs ceară în stupii sistematici | Parthenogeneza şi experienţele moderne în apicultură | Probleme de creşterea albinelor ( traducere ) | Un musafir supărător şi periculos |

PARTHENOGENEZA ŞI EXPERIENŢELE MODERNE ÎN APICULTURĂ

PARTHENOGENEZA  ŞI  EXPERIENŢELE  MODERNE  ÎN   APICULTURĂ

prof. George Dulcu
Aninoasa  - Gorj


         Orice fapt nou în domeniul ştiinţelor naturale, atrage atenţia învăţaţilor. Ei încep să cerceteze principiile abstracte, legile absolute în virtutea cărora toate faptele asemănătoare se manifestă şi astfel raţiunea omenească dezvăluie, încetul cu încetul, firele urzelii universale.
         Când s-a cunoscut că reginele neefectuate pot depune şi ele ouă, dar din aceste ouă, neimpregnate cu elementul masculin, ies numai trântori chiar dacă se află în celule de lucrătoare, cei mai de seamă apicultori ai lumii au căutat să afle misterul acesta care părea cu atât mai extraordinar cu cât tocmai individul producător de spermatozoizi se naşte fără intervenţia lor. Dintre toate părerile emise, singură explicarea lui Dzierzon, publicată în anul 1845 în Memoriile Societăţii de Apicultură din  Eichstadt, a fost în stare să cucerească aprobarea tuturor oamenilor de ştiinţă care s-au străduit să o verifice şi actualmente este considerată una din legile fundamentale în apicultură. Explicarea formării sexului la albine, denumită şi teoria partenogenezei, se rezumă astfel: oul care primeşte impregnarea elementului bărbătesc de dezvoltă în femelă, iar cele care nu o primesc evoluează în mod normal şi dă naştere la fiinţe masculine.
         După teoria lui Dzierzon, deci, albinele şi reginele unui stup sunt afectate de influenţa ereditară a trântorului care a fecundat matca din care au ieşit, pe când trântorii nu. Dacă, bunăoară, o regină neagră se fecundează cu un trântor galben din rasa italiană, albinele şi reginele care vor obţine din ouăle ei sunt unele galbene, altele negre, iar altele sunt parţial galbene şi negre, pe când trântorii sunt toţi negri ca şi ea. Dacă o regină italiană, galbenă, se fecundează cu un trântor negru, progenitura feminină va fi de trei soiuri: galbenă, neagră şi galben-neagră, dar toţi trântorii vor fi galbeni. Cu un cuvânt, trântorii sunt întotdeauna de rasa mătcii.
         Deşi partenogeneza a avut şi are susţinători competenţi şi savanţi cu renume mondial o admit fără discuţie, totuşi, în ultimul timp luând o dezvoltare nebănuită creşterea în serie de regine şi cultura sistematică a albinelor, s-a ajuns la observarea unor fapte noi care nu mai sunt în acord cu  teoria lui Dzierzon.
         William Hamilton, din Institutul de Agricultură Yorkshire, Anglia, conducând unele experienţe apicole în patru stupine ale societăţii de apicultură din Askham Bryan, a constatat prezenţa trântorilor de culoare neagră născuţi din ouăle unor regine galbene de rasă  italiană importate din America, regine care de fecundaseră cu trântori negri de rasă caucaziană. Trântorii mătcilor importate erau, conform teoriei, toţi galbeni, pe când cei ieşiţi din ouăle fiicelor lor nu erau toţi galbeni ci printre ei se aflau şi unii de culoare neagră, contrar teoriei. Experienţele, începute cu alt scop, în anul 1937, au continuat în 1938, 39, 40 şi din cauza evenimentelor internaţionale, nu cunoaştem ultimele concluzii. Dar, se pare că Simmins are dreptate când afirmă în cartea sa „ Ferma apicolă Modernă”, fără să ne arate experienţele sigure prin care toţi să poată verifica veracitatea acestei afirmaţii: trântorii unei regine fecundate sunt influenţaţi de trântorul care fecundează. Concluziile cercetătorilor d-ului Hamilton însă, ridică problema procreaţiei iarăşi pe piedestalul ştiinţei şi scutură praful de pe fazele lui Sanson care ne spune cu convingere: „Procreaţia parthenogenetică nu implică naşterea embrionului dintr-un ou nefecundat ci poate stabili tot aşa de bine că noi nu cunoaştem încă toate modurile de fecundare.”
         Într-adevăr, putem presupune că vibraţiile electro-magnetice emise de trântor în momentul fecundaţiei influenţează profund circuitul rezonator al celulelor mătcii care, prin funcţiunea lor, intervin în mod constant şi hotărâtor în procreaţie. Chiar dacă cercetările mai riguroase decât cele făcute până acum nu vor dovedi prezenţa altor organisme infinitezimale prin care însuşirile bărbatului să fie transmise pe o astfel de cale materială femelei, aceasta nu înseamnă câtuşi de puţin că ipoteza noastră este o absurditate. Forţele naturale îşi transmit caracteristicile lor şi pe căi nemateriale. Este o certitudine ştiinţifică faptul acţionării la distanţă prin intermediul straturilor eterice şi dacă un mănunchi de unde electrice ale unui post de televiziune sunt capabile să transmită imaginea unei persoane la mii de kilometri, n-ar fi imposibilitate decât pentru un pozitivism îngust şi limitat ca într-un mod analog, dar mai desăvârşit, viul vieţii să treacă dintr-un organism într-altul.
         În orice caz, d-ul Hamilton, fără a face vreo ipoteză care să explice rezultatul experienţelor sale, scrie în A. B. J. din Iunie 1940: „ În mintea autorului ( adică a d-sale) nu este nici cea mai mică îndoială că progenitura masculină a unei regine fecundate este influenţată de trântorul care o fecundează.” Dacă experimentările şi observaţiile de la Askham Bryan au fost corecte, teoria partenogenezei trebuie modificată în mod corespunzător.
         De altfel, experienţele se pot repeta şi dacă vor dovedi prezenţa unui singur trântor care să aibă caracteristicile tatălui său, uitatele discuţii ale secolului trecut trebuie să reînceapă şi misterul procreaţiei să fie cu şi mai multă putere cercetat.

                                                                                    16 Februarie  1944
                                                                                    Aninoasa  -  Gorj

 

 
© Editura RAM - Aninoasa, Jud. Gorj 2009