Pagina principală Editura Ram Cărţi online Pictură Poezii Şah Galerie foto Contact
 
A P I C O L E

| Idealism Apicol | Sfinţenia albinelor | Realităţi transcendente | Recoltă mai bogată de miere | Poate fi NOSEMA ( traducere ) | Mierea şi întrebuinţarea ei în China ( traducere ) | Superstiţii apicole ( traducere ) | Metoda simplă de produs ceară în stupii sistematici | Parthenogeneza şi experienţele moderne în apicultură | Probleme de creşterea albinelor ( traducere ) | Un musafir supărător şi periculos |

UN MUSAFIR SUPĂRĂTOR .... ŞI PERICULOS

UN  MUSAFIR  SUPĂRĂTOR .... ŞI  PERICULOS

prof. George Dulcu
Aninoasa  - Gorj

Zilele calde şi luminoase de toamnă sunt pe sfârşite. Cerul posomorât se acoperă cu nori plumburii. Păsările călătoare au plecat şi vântul rece începe a sufla printre ramurile fără frunze ale pomilor. Un fulg, doi, de zăpadă se leagănă alene în văzduh şi coboară spre stupină. Albinele s-au strâns între fagurii cu provizii suficiente şi înfrăţite într-o sublimă abnegaţie, aţipesc cu gândul la raze de soare, la miros de flori, la spaţii vaste şi dulceaţă aromată de nectar.
 Dar când somnul e mai liniştit şi visurile ideale încep a se înfiripa, o ciocănitură discretă şi stăruitoare se aude înspre urdiniş. Pereţii stupului vibrează enigmatic şi fiecare albină printr-un zumzet scurt şi strident anunţă pe vecinele sale că e complet trează şi gata să înfrunte cu bărbăţie primejdia ivită pe neaşteptate. Toată colonia se înfioră. Spaima cuprinde pe cele mai slabe de înger şi făcându-şi de lucru, se vâră înfrigurate printre curajoasele cu inima vitează, care, după ce înghit în fugă hrană pentru clipe grele, se reped cu furie pe faguri în jos, înspre urdiniş, să ţină piept duşmanului nepăsător care continuă să izbească cu tărie în scândura de zbor, fărâmiţând cu temuta lui armă, trupul firav al unei camarade prinsă de ger şi istovită în prag, tocmai când avea să dea de ştire tuturor în ce constă cu adevărat pericolul.
Un fâlfăit uşor şi iute ca săgeata un biet piţigoi flămând se repede la fiecare stup şi caută şi stăruie şi ciocăne şi bocăne până ce, în fine, poate ciuguli vreo fărâmitură de pântec viu sau mort de albină cu care să-şi astâmpere zilnic de două ori foamea chinuitoare şi astfel, să biruie şi el asprimile vremii până-n primăvară.

 
© Editura RAM - Aninoasa, Jud. Gorj 2009